Mi-am facut un mic plan:  varianta A, varianta B si varianta C
în toate urmăream același scop: îmi propuneam să înving neființa,
să trăiesc.

Am reușit în fiecare zi. Planul a mers perfect.
Nu am pierdut nimic niciodată.
Am trecut informația prin sufletul meu și am adus-o la viață
Tot ce am atins cu privirea s-a umplut de lumină

a fost o idee bună, am reușit să fiu viu.
O să continui experimentul și o sa îl propun ca mod universal de existență.

bd.

Sa fii sanatos la cap

Sa fii sanatos la trup (ecuatia pentru asta e: echilibru psihic + nutritie + sport )

Sa fii insetat de cunoastere

Sa te joci foarte mult (in sensul propriu, acela al jocului de copil [ma rog, nu chiar cu ursuleti de plus si papusi, dar nici asta n-ar fi rau :p ])

Sa muncesti intr-un domeniu care iti place, ceva la care esti bun si de care ai fost intotdeauna atras (niciodata sa nu ajunga munca sa-ti fure prea mult din timpul tau liber)

Sa ai incredere in tine si sa te respecti pe tine. (increderea in tine ar trebui sa depinda in primul rand de lucruri interioare tie. Nu iti trebuie nici o conditie exterioara: bani, relatie, prieteni, pentru a avea incredere in tine.)

Sa ii respecti pe altii si sa fii tolerant cu altii care sant diferiti de tine. (si… sa fii constient ca nu poti sa schimbi pe cineva si nici nu vei reusi vreodata decat prin exemplu personal.)

…Problema:
Avem o viata care ni se da fara a fi intrebati daca dorim. Am asemuit mai devreme viata cu un examen. Stim ca “examenul” incepe pentru fiecare la o data necunoscuta si se termina la o data necunoscuta. Durata “examenului” e de asemenea necunoscuta.

Se cere:
Sa se afle originea vietii si scopul ei

Sant trei variante pentru origine:

1.  e o intamplare a haosului, ca atare ce vine din haos, se intoarce in haos, deci… end of story, nu mai are rost sa dau raspuns la problema pentru ca ar fi in zadar. Daca venim din haos inseamna ca nu exista sens: we can shoot ourselves right now.

Exista o divinitate sau un “ceva” care ne-a creat (aici sant doua variante:

2. “divinitatea”  este ori cruda ori malefica si face experimente pe noi. Iarasi, aici, end of story. Pentru ca daca santem doar un simplu experiment al unei divinitati sadice, nu are rost sa imi bat capul. Din punctul meu de vedere o astfel de divinitate nu merita altceva din partea mea decat un scuipat in ochi.

3. “divinitatea” ne-a dat viata ca pe un cadou. Libertatea de a te bucura de viata e un cadou. E presarata si cu greutati pentru ca asta te face sa rafinezi, sa te cizelezi. Tu insuti participi la propria ta creatie. Inchipuiti-va ca si noua ne place ideea de a creea roboti care sa invete singuri, sa se autodetermine.

Scopul vietii…

Spuneam ca viata e ca un examen. Totusi e un examen atipic: nu stii pentru ce il dai. Asta nu inseamna ca nu poti da ce e mai bun din tine in loc sa te stresezi sa intelegi pentru ce il dai. Tot ce trebuie sa faci este sa TRAIESTI si sa te CREEZI. Sa fii precum un copac: cresti (cunosti), te faci frumos (frumos in exterior si interior, te rafinezi, te innobiliezi), te faci verde (proaspat), respiri (respiri cunoastere si emotii, te bucuri de soare (te bucuri de energia si vibratia din fiecare lucru care te inconjoara). Sau, pentru cei ce cunosc mai mult mediul virtual, e ca un joc de quest pe calculator. Aflii hint-uri pe parcurs, iti descoperi calitati si abilitati noi. Oricum, totul e scris inauntrul tau si in jurul tau.

Scopul vietii este viata insasi si trairea ei. Daca urmeaza si o alta forma de existenta dupa aceasta viata, si ea isi va contine sensul intrinsec.

Mai ramane o dilema: exista si foarte mult urat si suferinta in lume. Atunci cum ramane cu “viata ca un dar”? Cand viata e un calvar si nu iti sta in putere sa o schimbi, parca nu o mai poti numi “dar”.  La intrebarea asta nu am avut niciodata un raspuns. Ajutati-ma!

Totusi, pacea lumii incepe de la pacea interioara a fiecaruia. Daca tu esti bun, si altii vor beneficia la un moment dat de bunatatea ta. Asa ca nu pretinde de la altii bunatate inainte sa ai tu bunatate.